Chiar dacă calendaristic iarna s-a cam dus demult, faptic ea nu mai vrea să plece. Pentru a demonstra că nu ne lăsăm impresionați de ea și, în același timp, că suntem cercetași adevărați, am plecat în drumeția gândită cu ceva timp în urmă.
Cu un autocar plecăm spre Olănești, toți cei care nu ne-am lăsat impresionați de iarnă. Aici ne pregătim de drum și luăm potecile la pas. Ajungem deasupra Olăneștiului, iar soarele ne zâmbește prietenos. E prietenul nostru astăzi și ne călăuzește drumeția.
Continuăm destoinici spre primul nostru obiectiv: Schitul Bradu. Ajungem după două ore și jumătate de mers. Suntem primiți cu multă căldură și ospitalitate de măicuțele de la Schit. După un repaus și o masă binecuvântate pornim spre Schitul Iezer. Adevărata aventură acum începe, pentru că mergem prin zăpadă, pe poteci neumblate. Admirăm peisajul, ne bucurăm de zăpadă și de mici bulgăreli. Ajungem la Iezer roșii în obraji, uzi, dar plini de viață. În zare, Vîrful Buila ne privește mândru, însă și noi îi răspundem pe măsură: într-o bună zi vom fi în vârful lui.
Ultima parte a drumeției o facem la pas lejer pe marginea râului Cheia, pe drumul forestier, până în satul cu același nume unde ne așteaptă autocarul care ne aduce acasă.
Cu toții suntem mândrii de isprava noastră și bucuroși că am participat la o asemenea drumeție.
Până la o nouă întâlnire GATA ORICÂND!
